joi, 17 noiembrie 2011

luni, 28 martie 2011

Asa s-a naruit un vis...
(Isi deapana amintirile cu lacrimi pe obraji)


Eram eleva in clasa aVII-a,la scoala din Ivesti,scoala pe care am urmat-o dupa cele patru clase primare facute in comuna natala. La insistentele invatatorului meu din scoala primara,(ca sunt un copil bun si ca ar fi pacat sa nu urmez mai departe),tatal meu Iordache Tatu s-a lasat greu induplecat si in cele din urma,iata-ma eleva la scoala din ivesti.
O intamplare nefericita,insa,a facut,ca intr-o zi sa ma captusesc cu o boala urata si nedreapta care avea sa-mi marcheze destinul.Este vorba despre o infectie a pielii capului numita,, chelbe'',in denumire populara ,frecventa la acea vreme.Intr-un timp foarte scurt intregul cap mi-a fost acoperit de o coaja groasa din care iesea puroi si sange in acelasi timp.Din capul frumos cu codite ondulate,(mandria mea),ramanand un oval hidos din care licareau doi ochi expresivi si inteligenti.Asa s-a chinuit mama mea, sarmana,doua luni de zile,spalandu-ma regulat cu ceai de pelin su ungandu-ma cu tot felul de alifii asa cum imi prescrise doctorul.
In acest timp am fost nevoita sa-mi intrerup cursurile la scoala din Ivesti.Dar intr-o zi,mama a observat ca de sub coaja groasa a capului meu mijea primul fir de par,nu par ci puf ca la puisorii de sub closca.Mi-a curatat capul si mare i-a fost mirarea cand a vazut,cum puful de papadie imi acoperea capsorul de copil greu incercat.Puful s-a transformat mai apoi intr-un par negru si des ,de o rara frumusete.A trecut timpul si mi-am recapatat si mandretea de codite la care nu mai speram vreodata.Dar la scoala stiu ca nu m-am mai intors niciodata.Nu am mai putut,sau nu am mai avut curajul,nu stiu nici acum cum s-a intamplat,dar visul de copil mi s-a spulberat si am ramas la casa tatalui meu sa lucrez pamantul cu manutele fragede de copil de nici treisperzece ani impliniti...
Asa s-a naruit un vis,un destin,toata viata regretand acea intamplare nefericita care m-a urmarit la fiecare pas.Am suferit si am mers mai departe, cu aripile frante,dar nu invinsa.
Si cine stie candva...in alta viata poate imi voi regasi drumul si voi innoda visul ramas neimplinit in prima mea viata!
VIS DE COPIL,ARIPI FRANTE!
Scurta monografie a bibliotecii

Biblioteca comunala Grivita este situata in centrul comunei,pe strada principala si functioneaza din 1970,in incinta Caminului Cultural.
Primul fond de carte s-a constituit in casa personala a lui Ion Ghenea in anul 1960.Tot in 1960,biblioteca isi muta sediul in casa lui Ion Sandu iar bibliotecar salariat era Blanita Virgil,care a functionat ca bibliotecar cu norma intreaga pana in august 1960.
De la Ion Sandu,biblioteca isi muta sediul apoi in casa lui Campeanu Aneta,actualmente casa lui Stoica Ionel.
Din 1970,biblioteca isi dobandeste sediu propriu,construit prin munca voluntara a locuitorilor dar si prin contributia primariei si a CAP-ului.Mobilierul din incinta bibliotecii a fost primit de la Comitetul de Cultura al Raionului Galati si de la Primaria comunala.
Fondul de carte a fost completat prin contributia Comitetului de Cultura cat si al bibliotecii Urechia Galati.
Din 1974,printr-o hotarare a Comitetului de Control a P.C.R se desfiinteaza norma intreaga la biblioteca comunala aceasta ramanand numai cu indemnizatie.
Din 1974 pana in 1990 au functionat ca bibliotecari,cu indemnizatie profesoara de istorie Scrumeda Elena si profesoara de Romana,Bujor Maria.
Din 1990 pana astazi,in urma concursului de ocupare a functiei de bibliotecar cu norma intreaga,functioneaza Marus Georgeta.
Omagiu poeziei…

,,Nimeni nu stie mai bine ca inima secretele creierului.Poezia ar fi secretul creierului scapat din gura inimii.’’ (Grigore Vieru)

Anul acesta , pe data de 20 martie,incepe echinoctiul de primavera , iar ziua de 21 martie este sarbatorita ca Ziua Mondiala a Poeziei.Ce alaturare mai fericita am putea cauta ,alta decat cea dintre primavara si poezie?
In adancul lor cele doua concepte ,primavara si poezie rimeaza dealtfel foarte bine…Si ambele rimeaza cu ideea de speranta in mai bine!
Scopul acestei actiuni ,intreprinse de UNESCO a fost de a sprijini diversitatea lingvistica prin intermediul poeziei. Fiecare cultura se identifica cu poetii sai, care prin abilitatea lor,insufla viata dorintelor,viselor si sperantelor,tot ei,poetii fiind cei care au militat consecvent pentru aplicarea si apararea acestor idealuri,de multe ori cu arma in mana !
,, O picatura de poezie intr-un ocean de amaraciune are un sens profund :e o dovada ca rasa umana nu s-a abrutizat inca definitiv,ca oranduirea comerciala in care traim nu ne-a spalat total creierul.Omul are inca nevoie de poezie,iar uneori se poate salva prin poezie poate rezista impotriva raului prin poezie…’’
,, Poezia este una din cele mai vechi religii de pe pamant.Ea este ambasada etimologica a creatiei si ne insoteste peste tot in spirit,pe drumul de la profan la sacru .Poezia este mai mult decat un dar dumnezeiesc cum ziceau batranii eleni.Poezia este muzica prin excelenta ,cum afirma Stephane Malarme.
A intelege poezia , nu tine de stiinta,ci de atitudine. A citi o poezie , presupune un mic efort: a deschide o carte ,a avea putina curiozitate si vointa si a-ti rezerva putin timp pentru asta.
Poezia este un mod de a traversa lumea ,spiritual,deschis,curios,inseamna a-ti pune intrebari despre complexitatea vietii.
Ce este poezia?
,,Inger cu priviri curate/Voluptos joc cu icoane si cu glasuri tremurate,/Strai de purpura si aur peste tarana cea grea.’’(M.Eminescu-Epigonii)
Ce este poezia?
Poezia e ochiul care plange./Ea este umarul care plange,ochiul umarului care plange./Ea este mana care plange,ochiul mainii care plange./Ea este talpa care plange,ochiul calcaiului care plange.
( N. Stanescu)
Ce esta poezia?
,,Poezia este insasi viata,e umbra si lumina care catifeleaza natura si da omului senzatia ca traieste cu planetele lui in cer’’ ( T.Arghezi)
….Si iata ca ziua de 21 martie,ne-a adunat ,pentru a nu stiu cata oara, aici la biblioteca,unde am cinstit asa cum am crezut mai bine ,Maria sa POEZIA.
A fost o zi,in care am invatat multe,am trait cu totii sentimente de bucurie si entuziasm,am simtit cu adevarat poezia,ne-am exprimat sentimentele de moment ,prin poezie.Adevarata arta ne-a sensibilizat pe toti deopotriva,imbogatindu-ne gandirea si imaginatia. Speram ca lectura sa nu ramana doar un hobby pe cale de disparitie,iar in acest sens vom continua activitatile culturale, pentru a mentine lectura in randul tuturor categoriilor de varste .